Primăvara într-o mănăstire din Apuseni: Lupșa

Extrase din cartea, tradusa din rusa de Parintele Rafail Noica:

” Cuviosul Siluan Athonitul ” (scrisă de ucenicul sau, Arhimandritul Sofronie):

„Mai inainte credeam ca Domnul face minuni numai pentru rugaciunile Sfintilor, dar acum am cunoscut ca si pacatosului face Domnul minuni, de cum se smereste sufletul sau, caci cand omul se invata smerenia, atunci si Domnul ii aude rugaciunile. Multi, din nepricepere, spun ca cutare sau cutare sfant a facut o minune, dar eu am cunoscut ca Duhul Sfant ce viaza in om este Cel ce face minunile. Domnul voieste ca toti sa se mantuiasca si vecini sa fie cu El, si de aceea aude rugaciunea omului pacatos pentru folosul celorlalti, sau chiar al celui ce se roaga.”

„Omul uneori ajunge atat de neputincios, incat nu mai are putere nici sa izgoneasca o musca, si nu poate din suflet a goni gandurile rele, dar si in aceasta neputinta milostivirea lui Dumnezeu pazeste omul, si nu-i vin ganduri rele, ci singur Dumnezeu este si in suflet, si in minte, si pretutindenea.”

„O zi si o noapte la Lupșa”

Bisericuta veche a Manastirii Lupsa

Orice om simte nevoia, mai devreme sau mai tarziu, sa iasa din valtoare, macar vremelnic. Valtoarea este viata de toate zilele in societatea noastra de azi. E locul in care iti pierzi adesea inima si constiinta, te dispersezi si te rasfiri, nemaicunoscandu-te, nemaintelegandu-te. Poate ca vremurile au fost mereu asa, cu valtori mari, cu noiane de absurditate si minciuna. Poate ca omul mereu a fost pus in situatia de a oscila si de a vasli intre formele acestei lumi: forme mai luminoase si forme mai intunecoase. Orice lucru mare, orice „intamplare” mare isi are obarsia  in interiorul omului. De acolo vine bucuria si durerea, de acolo si acolo se proiecteaza in fapt toata viata noastra. Din cand in cand, lunecand printre forme, te gasesti in situatia unui suflet sufocat – din lipsa de aer si lipsa de lumina. Valtoarea te-a dat la fund si nu mai ai forta sa o iei de la capat, dincolo de o noua zi. Atunci, intr-un ultim efort, sufletul o zbugheste-nainte, si n-ai alta posibilitate decat sa-l urmezi. El stie calea, el simte dara de oxigen si de lumina revarsandu-se peste lume dinspre nucleele monastice. Acolo unde, in rugaciune, parte din oamenii acestei lumi au gasit si au recladit cordonul ombilical cu Creatorul. Sufletul alearga sa-si ia oxigenul si lumina, sa se adape de-acolo de unde vana de energie este captata cu credinciosie si intelepciune.

La Manastirea de la Lupsa e un nucleu de 20 de oameni legati si traitori in Dumnezeu, din care 3/4 calugari si restul frati. In biserica noua, usor discrepanta –  pentru firile clasice – prin modernitatea ei, poti participa insa la una dintre cele mai linistitoare si frumoase rugaciuni ridicate de soboruri de monahi, catre Dumnezeu. Simti linistea, ordinea, respectul, cuviniosia si ascultarea in fiecare gest, in slujba ori in afara ei, si nu poti decat sa te bucuri ca asemenea locuri exista, ca asemenea oameni sunt… La Lupsa, Parintele Rafail Noica, ce a ocrotit si modelat mediul monahal timp de 10 ani, dupa cel al Parintelui Sofronie de la Essex, poti gasi locul in care valtoarea omului „din lume” devine un trecut vis urat.

O zi si o noapte la Lupsa

Manastirea Lupsa: „Obisnuirea omului cu Duhul Sfant”

***

„Avem un Dumnezeu atat de bogat, de inalt, Care are un atat de mare har, si noi traim totusi saraci..Ne intristam din te miri ce. E mare pacat!

Ar trebui sa fim neincetat bucurosi.

Ar trebui ca viata noastra sa fie neincetat o uimire de zi cu zi.

Nu exista zi in viata noastra in care Dumnezeu sa nu ne dea o simtire noua a vietii celei vesnice”

Arhim. Sofronie de la Essex, din Cunosc un om in Hristos, de Hierotheos Vlachos

Imi doresc sa va pun la inima cateva locuri care mi-au placut in mod deosebit, locuri in care timpul se masoara doar cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu…

Voi incepe cu Manastirea Lupsa, pe care imi doream sa o cunosc de cativa ani, si asteptarea mea, multumesc Domnului, a fost rasplatita peste masura. Cu bucurie va spun ca titlul postarii, „Obisnuirea omului cu Duhul Sfant„, nu-mi apartine ci este din insasi trairea Parintelui Staret Melhisedec. Am ascultat conferinta pe toata valea Ariesului, prilej de admiratie si liniste si din partea copiilor 🙂 iar la intoarcere am avut si bucuria sa-l cunoastem.

Manastirea se afla pe Valea Ariesului, in aval de satul Lupsa si este singurul lacas de lemn din sec. al XV-lea de pe aceste meleaguri

„Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă…”

Manastirea are ca hram Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, 14 sept.

Manastirea are unul dintre cele mai frumoase in simplitate pangare vazute. Despre el vorbeste frumos d-nul Costion Nicolescu, in contextul in care face referire si la kitchurile din biserici. Intrati si va asigur ca veti gasi totul de buna calitate, carti, icoane, metaniere si multe altele

http://povestiridesprebunuldumnezeu.blogspot.ro/2013/08/manastirea-lupsa-obisnuirea-omului-cu.html

Lupşa – perla din Ţara de Piatră (FOTO)

august 30

13:092012

Printează Acest ArticolShare

de Editor

La peste 620 de kilometri de Chişinău se află una din bătrânele mănăstiri ale Transilvaniei – Lupşa (de călugări). Istoria sfântului locaş din Ţara Moţilor, numită şi Ţara de Piatră, judeţul Alba, începe la 1420, iar nouă ani mai târziu este ridicată biserica din lemn de stejar, care poate fi admirată şi astăzi. Seamănă mai mult cu o casă ţărănească din Transilvania, însă are o profundă încărcătură spirituală, cu o mulţime de comori seculare, icoanele din altar având o valoare artistică de necontestat.

Bisericuţa de lemn a Mănăstirii Lupşa este cel mai vechi sfânt locaş de lemn din Transilvania, dar şi cel mai „bătrân” aşezământ monahal de pe Valea Arieşului. Ctitoria boierului Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupşa, a fost ani de-a rândul leagănul spiritualităţii româneşti, fiind considerată o sihăstrie de seamă a ortodoxiei.

Măreţia Mănăstirii Lupşa, dar şi chemarea Cuviosului Sofronie de la Cioara adresată românilor din Transilvania de a nu se lepăda de credinţa neamului, l-au înfuriat foarte mult pe generalul Bukow. Astfel, biserica sihăstriei din Valea Arieşului a ajuns în lista neagră, adică urma să fie dărâmată. S-a întâmplat, însă, o mare minune.

Potrivit documentelor, sfântul locaş de la Lupşa a scăpat de distrugere datorită episcopului unit Petru Pavel Aron, care l-a rugat în genunchi pe Bukow să lase în pace Mănăstirea din Valea Arieşului, un monument unic în Munţii Apuseni. La 1820, biserica a fost luată de greco-catolici şi devine de mir, călugării sunt alungaţi, pribegind prin păduri.

În 1948 biserica revine ortodocşilor. Între 1975- 1978, pentru a o scăpa de degradare, sunt efectuate lucrări de restaurare. Peste doi ani este resfinţită, iar ca hram s-a aşezat sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie, stil nou). Acum două decenii, la Mănăstirea Lupşa reîncepe viaţa monahală. Astfel, au fost construite noi chilii, zidul incintei, turnul-clopotniţă, un paraclis şi clădirea Stăreţiei.

La Mănăstirea Lupşa se află o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi o copie a Icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Muntele Sfânt, de la Mănăstirea Vatoped.

Lupşa – perla din Ţara de Piatră (FOTO)

Mănăstirea Lupșa – Detalii fotografice

 Manastirea Lupsa – Romania

Ava Starețul în Biserica mică

Ziarul Lumina: Hram la Lupșa – 2013

Mii de pelerini au cinstit Sfânta Cruce prin pelerinaje şi procesiuni, la hramurile lăcaşelor de cult închinate sărbătorii din 14 septembrie, între acestea fiind Mănăstirea Lupşa, din judeţul Alba şi Mănăstirea Prislop, judeţul Hunedoara.

La praznicul Înălţării Sfintei Cruci, credincioşii din Munţii Apuseni şi pelerinii din întreaga eparhie a Alba Iuliei au participat la slujbele de la Mănăstirea Lupşa cu prilejul sărbătorii „Înălţarea Sfintei Cruci“, hramul mănăstirii. Mănăstirea Lupşa este una dintre cele mai vechi vetre monahale de pe Valea Arieşului. A fost întemeiată de călugării care sihăstreau în Ţara Moţilor, având un deosebit rol duhovnicesc pentru credincioşii din satele vecine.

Cu prilejul hramului, în mijlocul obştii conduse de stareţul Melchisedec Ungureanu, s-a aflat Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care, în ajun, a participat la slujba privegherii, iar în ziua hramului a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat în incinta mănăstirii, în mijlocul unui sobor de preoţi şi diaconi şi a unei mari mulţimi de credincioşi.

Tot în cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a hirotonit un ierodiacon pe seama Mănăstirii Lupşa. La finalul slujbei, IPS Irineu le-a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură despre aflarea Cinstitei Cruci, biruinţa Crucii, şi despre evenimentul Înălţării Sfintei Cruci în cetatea Ierusalimului de către Patriarhul Macarie la 14 septembrie 335. Credincioşii şi pelerinii veniţi la Hramul Mănăstirii Lupşa s-au putut închina şi la o bucată din lemnul Sfintei Cruci, întorcându-se la casele lor binecuvântaţi şi încărcaţi duhovniceşte.

http://ziarullumina.ro/pelerinaje-si-procesiuni-in-cinstea-sfintei-cruci-84835.html

Lupșa Monastery

Arhimandritul Sofronie – Cuvânt despre viața în Hristos

Ava Rafail la Mănăstirea Lupșa (II)